„Din fericire, nu suntem copaci.” Atunci când Maurizio Cattelan își dă seama că a ajuns într-un punct în care nu-i mai place, pur și simplu schimbă direcția.

Născut în Padova în 1960, și-a început cariera artistică în anii '80, dobândind faimă în întreaga lume pentru operele sale, care sunt uneori adevărate spectacole, până când a devenit cel mai citat artist italian.

Proiectele sale sunt frapante pentru ireverența lor, pentru flerul lor creativ cu totul neobișnuit. Una dintre operele sale cele mai renumite este „La nona ora” (A noua oră), în care Papa Ioan Paul al II-lea este lovit de un meteorit; „Him”, în care Hitler este în genunchi, rugându-se cu emoție în ochii; și „L.O.V.E”, un acronim italian pentru libertate, ură, răzbunare și eternitate, din Piazza Affari din Milano, care este o mână de aproape cinci metri înălțime, cu toate degetele tăiate, mai puțin cel din mijloc.

În anul 2010, împreună cu fotograful Pierpaolo Ferrari, Maurizio a lansat TOILETPAPER, o revistă care întrețese un limbaj artistic cu unul publicitar, și se aseamănă din ce în ce mai mult cu o agenție adevărată: o evoluție extrem de diferită de activitatea sa ca artist, însă una care îl fascinează pe deplin, dar, în același timp, îl îngrozește.

Ca niciodată până acum, simte nevoia să sublinieze că a primit instrumente de pictură cu mult timp în urmă. A fost darul cel mai dureros din viața lui deoarece conținea tot ceea ce avea nevoie pentru a picat, dar nu știa să-l folosească. I-a amintit cât de inadecvat era ca pictor.  Instrumentele erau acolo, voia să le folosească, dar nu reușea să le stăpânească.

TOILETPAPER este o revistă alcătuită în întregime din imagini, fără niciun cuvânt și acest lucru o face POP. Puterea imaginilor este atât de puternică; ele sunt înrădăcinate în mințile oamenilor și pe ecranele lor, chiar și fără a cere permisiunea autorului.
Colaborarea cu Lavazza se bazează pe acest principiu: Tiny este mic, plin de viață, colorat; Tiny TOILETPAPER Limited Edition va aduce un dram de artă și creativitate în casele consumatorilor săi, fără permisiunea nimănui.

Vorbind de creativitate, l-am întrebat pe Maurizio ce nume ar da unui amestec de cafea care îi stimulează munca, și fără ezitare el a răspuns:

Înainte de a ne lua la revedere de la artistul „retras din activitate”, l-am întrebat ce loc de muncă ar alege dacă ar decide să-și schimbe profesia. Ne-a spus că orice loc de muncă ar fi în regulă, atâta timp cât acesta i-ar permite să-și aleagă propriul program. Sau cel puțin i-ar da iluzia că poate să își aleagă propriul program.