Andre Agassi nu a experimentat niciodată pe deplin fiorul victoriei. Asta, până pe 6 iunie 1999. Atunci, lucrurile s-au schimbat, după cum povestește el în autobiografia sa, „Open”: a uitat de rachetă, de tensiune și s-a lăsat purtat de bucuria fără limite a jocului.

Privirea pe care i-a aruncat-o antrenorului său imediat după meci a rămas în istorie. O victorie pe care a urmărit-o mereu și pe care și-a oferit-o, în cele din urmă, la opt ani după ultima finală disputată pe zgură. Ediția din 1999 a Roland-Garros-ului a fost a lui. Andre o retrăiește alături de Lavazza, descoperind locurile unde, acum optsprezece ani, a urcat pe Olimpul tenisului.