Deși planta de cafea crește într-un climat ecuatorial, nu în Italia, țara noastră a reușit să crească potențialul acestei băuturi prin elaborarea unor metode de preparare care au pus mai eficient în evidență aroma boabelor.

Cafeaua a devenit parte integrantă a culturii țării noastre, care importă aproximativ 8.000.000 de saci pe an. Consumul de cafea în Italia este strâns legat de utilizarea filtrului de cafea moka în case și a espressorului în baruri, restaurante și companii.

Încă din 1570, cafeaua era tranzacționată în Veneția, oraș în care a fost deschisă și prima cafenea în 1683, în Piața San Marco.

Se spune că Papa Clement al VIII-lea, după ce a gustat dintr-o ceașcă de cafea, a spus: „Această băutură este atât de delicioasă, că ar fi o rușine să li se permită doar necredincioșilor să o bea. Îl înfrângem pe Satana binecuvântând-o și făcând-o o băutură cu adevărat creștină.”

Astfel, cafeaua a putut să se răspândească în întreaga Peninsulă, atât în magazine elegante, cât și în zone rustice și cartiere muncitorești, și a devenit un ritual în jurul căruia s-au adunat artiști, politicieni și scriitori.

Termenul „espresso” înseamnă „făcut pe loc”: este o metodă dezvoltată, se pare, pentru a crește viteza de preparare a cafelei în locurile publice. Primul prototip al aparatului de espresso datează din 1855 și a fost prezentat la Expoziția Universală din Paris. Câțiva ani mai târziu, în 1901, inginerul milanez Luigi Bezzera a făcut primul aparat de espresso cu aburi. Brevetul lui Bezzera a impulsionat cercetarea și progresul tehnologic, așa că în următoarea perioadă s-au evidențiat mai multe companii italiene, cum ar fi La Pavoni și Victoria Arduino din Torino. 

În 1948, Ahile Gaggia a introdus metoda de extracție sub presiune, care permite obținerea unei băuturi mai concentrate și mai aromate, caracterizată printr-o cremă groasă și densă: espresso-ul, așa cum îl cunoaștem azi.

Între anii 1940 și începutul anilor 1950, companiile care produceau aparate de espresso au crescut producția, care a atins cantități industriale. În 1949, celebrul arhitect Giò Ponti a proiectat primul aparat de espresso cu boiler orizontal, pentru La Pavoni, introducând o modificare-cheie în proiectarea acestor aparate. 

Evoluția a continuat cu lansarea din 1961 a modelului E-61 de la La Faema: un sistem de circulație radiant permitea păstrarea apei la o temperatură constantă, chiar dacă mașina rămânea inactivă pentru o lungă perioadă.

Cu toate acestea, funcționarea cafetierei moka, proiectată în 1933 de Alfonso Bialetti, nu s-a schimbat de-a lungul anilor.
Inițial, numită „Moka Express”, cafetiera era formată din patru piese principale din aluminiu și un mâner de bachelită.
Astăzi, cafetierele moka sunt fabricate din oțel, dar nu mai funcționează exact ca în trecut. Acestea trebuie să fie „înșurubate” cu acel gest distinctiv tipic, care se regăsește în toate casele italiene. 
Atât espresso-ul, cât și cafetiera moka au revoluționat modul în care bem și preparăm cafeaua în Italia.