Termenul „espresso” înseamnă „făcut pe loc”: este o metodă dezvoltată, se pare, pentru a crește viteza de preparare a cafelei în locurile publice. Primul prototip al aparatului de espresso datează din 1855 și a fost prezentat la Expoziția Universală din Paris. Câțiva ani mai târziu, în 1901, inginerul milanez Luigi Bezzera a făcut primul aparat de espresso cu aburi. Brevetul lui Bezzera a impulsionat cercetarea și progresul tehnologic, așa că în următoarea perioadă s-au evidențiat mai multe companii italiene, cum ar fi La Pavoni și Victoria Arduino din Torino.
În 1948, Ahile Gaggia a introdus metoda de extracție sub presiune, care permite obținerea unei băuturi mai concentrate și mai aromate, caracterizată printr-o cremă groasă și densă: espresso-ul, așa cum îl cunoaștem azi.
Între anii 1940 și începutul anilor 1950, companiile care produceau aparate de espresso au crescut producția, care a atins cantități industriale. În 1949, celebrul arhitect Giò Ponti a proiectat primul aparat de espresso cu boiler orizontal, pentru La Pavoni, introducând o modificare-cheie în proiectarea acestor aparate.
Evoluția a continuat cu lansarea din 1961 a modelului E-61 de la La Faema: un sistem de circulație radiant permitea păstrarea apei la o temperatură constantă, chiar dacă mașina rămânea inactivă pentru o lungă perioadă.