Este emblema care distinge espresso-ul de celelalte metode de preparare a cafelei, iar grosimea acesteia trebuie să fie de aproximativ 3 mm, egală cu 10% din volumul total (25 – 30 ml).

Atunci când sunt examinate vizual în ceașcă, elementele care evidențiază calitatea amestecului și prepararea se regăsesc în culoarea cremei (nuanță și intensitate), în consistența (densitate și calitate) și persistența acesteia (durata de timp pentru care rămâne stabilă înainte de a se dezintegra).

Culoarea sa provine din caramelizarea zaharurilor în cadrul procesului de prăjire, în timp ce consistența și persistența provin din emulsia de proteine din timpul preparării, zaharuri cu masă moleculară ridicată, grăsimi și alți coloizi.

Mai exact, crema este rezultatul emulsiei dintre gaz (CO2) și uleiuri care are loc în interiorul recipient suportului de filtru în timpul fazei de extracție, prin intermediul unei presiuni ridicate. În această fază, vârtejurile de aer și apă sunt create la 88–95 °C și la o presiune de aproximativ 9 atmosfere care, prin intermediul stratului de cafea presată anterior, creează în ceașcă crema tipică espresso-ului.

Un espresso bun, preparat folosind un amestec 100% Arabica, va fi caracterizat de o cremă densă și persistentă, cu o culoare maronie intensă și reflexii roșiatice și luminoase.

Amestecurile care conțin și un procent de Robusta, mai puțin bogate în uleiuri, vor avea în schimb o cremă mai închisă la culoare, mai voluminoasă, cu reflexii mai puțin intense. 

O cremă în nuanța bej mai sus menționată este o indicație a subfermelor de cafea, în timp ce tonurile întunecare și reflexiile care tind spre culoarea mahonului sunt tipice pentru un espresso supra-extras.